Noua lege de protecţie a copilului vine cu o serie de modificări ce îi vizează, în primul rând, pe profesorii care aplicau metode spartane în procesul educativ al elevilor. Dacă până acum dascălilor le era interzis să-i lovească pe elevi, noile norme se referă şi la tratamentele umilitoare, utilizarea acestora ducând la amenzi usturătoare. 
Cum îi putem apăra însă pe cei de la catedră de furia elevilor, greu de spus. Cert este că în cele mai multe dintre situaţii, principalii vinovaţi sunt tot profesorii pentru că nu au reuşit să impună respect la orele de curs.
Profesorii, care până acum aplicau metode considerate umilitoare în vederea menţinerii ordinii şi disciplinei în şcoli, vor primi amenzi usturătoare. Asta prevede noua lege de protecţie a copilului, care exclude ca elevul să fie pus să stea în genunchi, la colţ sau cu mâinile ridicate atunci când încalcă regulamentul şcolii. Dacă se demonstrează că şcolarul a fost afectat emoţional în urma unor astfel de tratamente, profesorul poate plăti chiar şi 2500 lei, amendă ce este prevăzută în noul regulament. Indicat ar fi, spun specialiştii, ca dascălii să fie capabili să îndrepte copilul doar arătându-i unde a greşit şi să reuşească să-şi impună respectul la ore prin metode psihopedagogice. Elevii sunt protejaţi de articolul 48, alineatul 2 din Legea 257/2013, care prevede că „în cadrul procesului instructiv- educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auziliar şi cel administrativ şi de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora”, neexistând un articol similar care să stipuleze şi obligaţiile elevilor. George Roman, director de programe la Organizaţia „Salvaţi Copiii”, a declarat că „modificarea şi completarea acestei legi a fost necesară pentru a acoperi anumite lacune identificate de-a lungul timpului în sistemul de învăţământ”. Să fie aceasta singura hibă care crează antagonismul dintre profesor şi elev?
Noile norme impuse în domeniul educaţional au făcut ca dascălii să nu mai fie zbiri cu elevii, aceştia încercând să utilizeze alte metode pentru a-şi câştiga respectul în faţa elevilor, numai că de multe ori se dovedesc a fi ineficiente. Născuţi în plin avânt democratic, elevii din ţara noastră îşi cunosc pe deplin drepturile şi profită din plin de ele. De altfel, aceasta este calea recomandată, numai că sistemul impune şi anumite obligaţii, iar mulţi dintre elevi nu le respectă. Dezinteresaţi de unele discipline din orar, elevii îşi pot permite să-i sfideze pe profesori, iar dacă aceştia mai sunt şi impertinenţi, devin eroi în ochii colegilor săi. Comportamentul anarhic al elevilor în timpul orelor de curs afectează atât activitatea didactică a profesorului, cât şi atenţia celorlalţi elevi. Mai mult decât atât, este cunoscut şi faptul că adolescenţii de bani gata le râd în nas profesorilor care, de pildă, nu au telefon mobil atât de performant ca al lor. Chiar şi locurile de parcare din curtea şcolilor au devenit locuri de expoziţie a maşinilor de lux, second-handurile profesorilor umbrind imaginea exponatelor. Pentru elevii de azi, profesorii obişnuiţi cu disciplina, plini de erudiţie, care sunt veritabile enciclopedii, nu mai înseamnă nimic în sistemul de valori, aceştia fiind înlocuiţi de numeroasele personaje promovate de showbiz-ul românesc. Pe tinerii din ziua de azi nu-i mai fascinează buna pregătire profesională a vreunui dascăl. Tot ceea ce se clădeşte la şcoală, se demolează în mediile informale sau chiar familiale, în care elevii îşi petrec timpul extraşcolar. Prin urmare, mai poate cere societatea eficienţă şi calitate în educaţie fără disciplină în organizarea internă?
