Se știe faptul că preoții și slujitori ai Domnului de diferite ranguri poartă haine speciale, mai ales pentru săvârșirea Sfintei Liturghii. Acestea demonstrează în primul rând cinstirea divinității și a lăcășului sfânt. Nu sunt veșminte alese la întâmplare, ci corespund unor simboluri și sunt impuse conform dogmelor bisericești.
Întocmai pentru că au o semnificație aparte, oamenii de rând obișnuiesc să își dorească să le atingă. Ce rol are acest gen simbolic și de ce este săvârșit? Se explică o astfel de abordare prin însăși sfințenia de care au parte astfel de veșminte. Cu alte cuvinte, este vorba de faptul că sunt sfințite, binecuvântate, poartă cu ele harul divin, astfel că evlavia credincioșilor este demonstrată și prin atingerea sau chiar și prin sarutarea acestor tipuri de veșminte. Se consideră astfel că la rândul lor vor primi binecuvântarea lui Dumnezeu, fiind ocrotiți și având parte de rugăciunile celor care le poartă.
Mantia, articolul vestimentar considerat purtător de har
Din ținuta unui preot nu are cum să lipsească mantia. Conform cerințelor vestimentare ce îi privesc pe slujitorii Domnului, mantia este element indispensabil, fiind chiar acel articol vestimentar ultim adăugat, deasupra purtat. Acestea fac parte de regulă dintr-un set, având un design comun cu toate piesele parte din ținuta liturgică a unui preot. Astfel de opțiuni se găsesc în magazinele de specialitate, precum este vesmintebisericesti.ro.
Mantia joacă un rol important, fiind considerată purtătoare de har. Se crede că aceasta a fost creată de Dumnezeu, cu capacitate de a recepta harul necreat. Prin sfințirea lucrurilor materiale, acestea capătă acest har, iar exemple similare fac înțelegerea mai ușoară: pâinea și vinul ce se transformă în trupul și sângele Mântuitorului, apa ce devine aghiasmă, pâinea ce devine anaforă, uleiul devine mir, etc.
Când vine vorba de mantie se crede că prin purtarea acesteia de către preoți se sfințește și primește harul lui Dumnezeu, putând chiar să alunge duhurile rele. Așadar, având astfel de motive de a crede în puterea mantiei, credincioșii își doresc cu ardoare să o atingă, însoțind acest gest cu sfânta cruce. Se întâmplă cu precădere în timp ce preotul iese cu Sfintele Daruri din altar sau după citirea din Sfânta Evanghelie.
Istoria religioasă a poveștii mantiei și a puterii acesteia
Pentru că există mențiuni în scrierile religioase despre puterea mantiei, merită amintită chiar viața Sfântului Proroc Ilie, mai cu seama că pe 20 iulie este sărbătorit și menționat în calendarul creștin ortodox. Când acesta s-a înălțat la cer, în carul de foc, a lăsat ucenicului mantia sa, ca semn de binecuvântare. Cu aceasta, Elisei a săvârșit minuni.
Alte mențiuni de același gen se referă la momente biblice precum femeia ce a atins pe ascuns haina lui Hristos și s-a vindecat. Ba chiar se menționează că cei bolnavi sau încercați de duhuri rele era suficient să aibă crezare și credință în Hristos și stând la umbra mantiei acestuia se vindecau.
Țînând cont de puterea ce i se atribuie acestui articol vestimentar, spălarea și întreținerea sunt aspecte ce se respectă cu strictețe. Așadar, se consideră necesar prin impunerea conform dogmelor ca mantia unui preot să nu fie spălată alături de alte haine, nici măcar alături și în aceeași apă cu hainele celor din familia preotului.
Atingerea mantiei, un gest de respect
Și în zilele noastre se respectă ideea conform căreia mantia și în general veșmintele preoților sunt aducătoare de har. Credincioșii își doresc atingerea preotului, însă acest gest este unul de mare finețe. Spre exemplu, preotul nu trebuie împiedicat a săvârși ritualul de slujire numai pentru a fi atins. Nu va fi pus într-o situație stânjenitoare, nu va fi deranjat. Un motiv în plus să facă asta se referă la pur respect față de ceea ce reprezintă atât el, cât și ceea ce poartă.
Preoții nu sunt singurii care poartă un astfel de veșmânt, deci nu sunt singurii pe care credincioșii își doresc a-i atinge. În orice caz, un astfel de gest se poate realiza într-un moment oportun și nu creând haos. De aceea și veșmintele sfinților, a moaștelor, sunt atinse cu evlavie, ba chiar mulți își aduc și propriile articole vestimentare pentru a le atinge de cele ale sfinților. Dincolo de gestul în sine stă însă credința, precum demonstrează și femeia ce a gândit că numai atingându-se de Iisus se va vindeca și chiar asta s-a și întâmplat.
